"Ce se vinde?"

Ieri, ca aproape în fiecare seară, m-am dus la cel mai apropiat chioşc să-mi iau doza zilnică de bere, aşa că m-am aşezat frumuşel la coadă, aşteptând ca cele două persoane dinaintea mea să-şi termine cumpărăturile. Tocmai ce mă pregăteam să comand şi eu, când, un ţigănuş - nu cred să fi avut mai mult de 10 ani - se bagă în faţa mea, şi cere grăbit "o bere la pet, nea Vasile!" (pesemne era de-al casei). Deranjat desigur de tupeul piciului, l-am luat uşor de mână şi l-am poftit să aştepte după mine. Imediat în spatele meu a izbucnit o ceartă de-aia specifică cozilor, cum numai la noi, în România, poţi să vezi, unde fiecare urlă din răsputeri doar doar o înainta măcar un loc. În cele două minute cât aşteptasem, nu am observat că veniseră după mine încă vreo 4-5 persoane, dintre care, ultimul, un ţigan. Românii "mei" aproape că se năpustiseră pe copil, pe care probabil îl considerau vinovat pentru orice problemă aveau în viaţa de zi cu zi - "băi, puradelule, învaţă-ţi locul" şi altele de genul ăsta s-au rostit de cel puţin câteva ori - , pe când ăla din spate avea ce-avea cu mine, care tăceam şi mă minunam cum fiecare colţ al Bucureştiului a ajuns o mahala. Ţiganul, ăla adult adică, mă luase pe mine şi numai pe mine în primire, cică "ai dat copilu deoparte pentru că e rom, şi dacă era român, nu făceai nimic". Eu mi-am văzut de berea mea, am plătit-o şi am venit repede acasă ca să mă bucur de ea, fără să-i dau apă la moară revoluţionarului minoritar. Aş vrea să adaug doar că mi s-a părut ciudat că ţiganul ăla mai în vârstă nu avea treabă decât cu mine, pentru că avusesem tupeu să fac ceva, pe când pe ceilalţi români de-ai "mei" îi ignora pentru că aia nu făceau nimic decât să se aprobe unul pe altul cât de prost crescut era ăla micul. Mai ciudat mi s-a părut însă că românii rasişti au avut tupeu să se ia doar de puradel, dar nu aveau curajul să-i zică ceva ţiganului care făcea gălăgie în spate. Cât despre ce a învăţat piciul din toată şmecheria asta, bag mâna-n foc că e ceva de genul "românii au ceva cu mine, doar ţiganii mă apără", şi tocmai din cauza asta nimeni dintre ai lui nu îi va zice că nu e frumos să te bagi în faţă, ci îl vor încuraja direct sau indirect să o mai facă.

Azi,când să cobor din autobuz, un pici, de data aceasta român, urcă scările blocându-mi drumul, împins de la spate de tac-su. Timp de ceartă nu mai era, că pleca 137-le din staţie, aşa că doar un schimb scurt de înjurături a fost îndeajuns. Probabil dacă eram ţigan, respectivul domn îmi zicea ceva de rasă, ca apoi în urma mea, în autobuz, toţi românii să, da, aţi ghicit, discute iarăşi, aprobându-se unii pe alţii.

Ca să nu mai zic că, de dimineaţă, când iar la eterna coadă românească, aşteptam să-mi cumpăr bilete RATB, o româncă se bagă în faţa mea cerându-mi scuze că autobuzul e în staţie, că ea se grăbeşte şi nu ştiu ce, şi că nu vrea decât să cumpere un bilet. Pentru un bilet stăteam şi eu, acelaşi autobuz voiam să-l prind şi eu, aşa că se pare că nu a mai avut ce să zică. Poate dacă eram ţigan, alta era treaba. O şi văd la servici "din cauza unui ţigan, am întârziat, şefu, scuze!". De data aceasta, însă, în loc de ţigan va fi un bădăran, un ordinar etc. E atît de uşor să faci astfel de asocieri, când, de fapt, totul ţine de bunul simţ şi de educaţie, fie că eşti român sau ţigan!